23.02.2009 | ZONA EURO

Obrigado, Portugal!

Sporting - Benfica a fost superb nu pentru că e un derby latin, ci pentru că antrenorii şi jucătorii au muncit împreună pentru un fotbal calitativ. După vreo 10 minute de Sporting - Benfica, de echipe organizate în defensivă, de linii strînse, de translaţie corectă de pe o parte pe alta a terenului, dar şi de o posesie încîntătoare, de o relaţie de afectivitate evidentă a jucătorului cu mingea, de imaginaţie şi de creier, o idee mi se cuibărise în minte. Nu se compară fotbalul latin cu cel britanic.

Diferenţa
O tîmpenie! Eram încă sub influenţa unui Celtic - Rangers fad, a ceea ce scoţienii numesc fotbal, acea luptă oarbă la înălţime, acel permanent salt al jucătorilor către o minge ce parcă n-avea nici o treabă cu legile gravitaţiei. O tîmpenie, pentru că şi acolo există latini inventivi, olandezi marcatori sau estici imprevizibili. Diferenţa vine de pe bancă. De la omul care zi de zi, săptămînă de săptămînă, antrenează o filosofie de joc şi cumpără jucători cu caracteristici compatibile idei sale de fotbal. Aici Paulo Bento şi Sanchez Flores sînt la depărtare de un secol în faţa unui Strachan sau a unui Smith. Secolul XXl faţă de secolul XX.

3,2 milioane de euro a costat Liedson în 2003, care marcase pentru Corinthians şi Flamengo 25 de goluri în 38 de meciuri

91 de goluri în 169 de meciuri a marcat Liedson pentru Sporting pînă acum

Detalii pe Alvalade
M-am scuturat cînd am văzut balistica incredibilă a şutului cu care Liedson a deschis scorul, dar şi erorile demne de un Caldwell sau Weir ale lui David Luiz. M-am amuzat a doua zi cînd O Jogo se întreba cine a fost omul meciului: Liedson, care a marcat de două ori, sau Luiz, stoperul improvizat fundaş stînga, care a contribuit la toate 3? Am savurat agresivitatea britanică a lui Pablito Aimar, care a recuperat cît un mijlocaş central, şi am numărat acţiunile de atac iniţiate de muntenegreanul Vukcevici: 8, cele mai multe dintre toţi jucătorii de pe teren.
Am băgat de seamă că Reyes centrează mult mai des şi mai bine decît Fleck, chiar dacă nu e britanic. Dar şi că-şi respectă locul din stînga în sistemul 4-4-2 al lui Flores. Aşa cum Moutinho stă în spatele vîrfurilor la Sporting convins că Rochemback, vîrful opus din rombul de la mijloc, va fi sprijinit suficient de Vukcevici şi de Izmailov, încît el să nu mai fie nevoit să coboare. Şi astfel jocul ofensiv şi de o parte, şi de cealaltă să fie adevăratul cîştigător.

22 de şuturi au expediat cele două echipe în decursul meciului

Jogo Bonito
Am văzut pasa de 50 de metri, englezească, pe care Polga i-a oferit-o lui Derlei la golul de 2-1 şi am constatat că Sidnei a sărit pe sub minge, cum n-ar fi făcut-o în veci Caldwell sau Weir, fundaşii din Old Firm. Iar în final am gustat recuperarea lui Izmailov în propriul careu şi pasa imediată cu exteriorul latin al unui slav în dreapta la Pereirinha, noul intrat. De aici înainte peisajul lui jogo bonito a luat iar chip de kick and run. Puştiul a aruncat mingea pe lîngă nefericitul David Luiz, a prins-o tot el în colţul terenului, l-a întors pe Sidnei, şi-a pus balonul pe stîngul şi a centrat direct. Direct spre capul lui Liedson, brazilianul, vîrful de 1,75m şi 65 de kilograme, care s-a înălţat impecabil, a lovit mingea şi a pus-o jos, în colţul porţii.

1-1 a fost scorul la bare

Combinaţia de vis
Şi atunci am priceput din nou că fotbalul nu-i britanic sau latin, german sau rusesc. Fotbalul e oriunde bun sau rău, frumos sau urît, atractiv sau plictisitor, spectaculos sau chinuitor, strălucitor sau gri. Luaţi primele epitete, ataşaţi-le la acest ultim Sporting - Benfica şi veţi înţelege de ce voi spune din tot sufletul "Obrigado, Portugal!".

61 de acţiuni de atac (!!!) au iniţiat cele două echipe