Tine-ma minte! Inregistrare

24.10.2013 | ANALIZA

Cîştigurile unui egal

Golul lui Tatu ar putea să fie punctul de sprijin al unei schimbări generale de atitudine la Steaua

Un punct mic pentru grupă, un pas uriaş pentru moral. Aşa ar fi spus, poate, Neil Armstrong dacă ar fi fost şi el suporter al Stelei la capătul meciului cu Basel. Egalul cu elveţienii, unul meritat dacă judecăm partida în integralitatea ei, nu numai după primele 50 de minute, dezvăluie şi multe lucruri bune care li s-au întîmplat campionilor marţi seară.

Primul, şi cel mai important, e că echipa a arătat caracter. Voinţă. Spre deosebire de primele două partide din grupă, cînd Bourceanu şi ai lui s-au pulverizat după primul gol primit, de această dată au stat în picioare. Au strîns din dinţi, au asudat şi s-au sacrificat pentru a întoarce meciul. Poate că au învăţat din păţaniile trecute. Poate au beneficiat de laxitatea unui adversar care bănuia că misia lui s-a încheiat la 1-0, de vreme ce din acel minut 48, cînd Diaz a pus mingea cu piciorul acolo unde e greu s-o aşezi şi cu mîna, oamenii lui Yakin n-au mai ameninţat niciodată poarta lui Tătăruşanu. Sau poate că au fost biciuiţi de ceea ce motivează cel mai tare fiinţa umană: frica. Teama aceea de a nu te face definitiv de rîs într-o zonă, cea europeană, din care Steaua şi-a atras permanent recunoaşterea. Pentru că fără reuşita lui Tatu, Steaua era la nivel de cifre un zero absolut: zero puncte, zero goluri, zero şanse de calificare.

Izbutind să dezgheţe tabela, roş-albaştrii şi-au făcut rost de un firav, dar extrem de important punct de sprijin. Strict matematic, el înseamnă că distanţa din Steaua şi Basel nu s-a mărit la 6 lungimi, ci a rămas la 3, lăsînd calculele de calificare în primăvara Europa League să trăiască şi-n zona practică, nu doar în cea pur teoretică. Psihologic, el ar putea însemna disiparea acelei crispări în joc care să genereze fracturi şi la pase de doi metri.

În plus, reuşita lui Tatu pune într-o lumină puţin mai dulce prestaţia unor jucători. În primul rînd a brazilianului. În sfîrşit, după 2 ani, el izbuteşte să mai marcheze un gol cu semnificaţie! Această a 9-a reuşită în 61 de meciuri jucate devine a doua ca valoare, după cea din play-off-ul cu ŢSKA Sofia, din 2011. Cam puţin ca să faci gestul cu mîna la gură a linişte, dar explicabil în starea de beligeranţă continuă indusă în grup. Apoi e schimbarea la faţă a macedoneanului Georgievski, care a salvat un gol iminent, n-a mai permis adversarului direct, Stocker, să zburde ca Schurrle sau Kosecki şi a tras de el în duel unu la unu inclusiv în faza din minutul 88. Şi nu în ultimul rînd, explozia lui Gardoş, stoperul ce creşte de la meci la meci şi cu o rată de eroare extrem de mică, în ciuda faptului că nu beneficiază de acelaşi capital de încredere din partea staff-ului precum alţi colegi de-ai lui.

Comenteaza:


Trebuie sa fii logat pentru a adauga un comentariu