Tine-ma minte! Inregistrare

07.02.2011 | INTERVIURI

Ciprian Marica într-un interviu exclusiv cu Andrei Vochin » Povestea tristă a unui român răzvrătit

Ciprian Marica a ales să-i spună antrenorului că nu agreează un stil atît de defensiv. Labbadia l-a pedepsit, dar a doua zi a cîştigat abia după ce a schimbat la pauză toată filosofia sa ultraprudentă


Am plecat la Stuttgart pe cer însorit şi am nimerit în plină furtună. Mersesem cu gîndul de a afla care e viaţa unui fotbalist plecat "afară" la nici 20 de ani, a unui tînăr ajuns la 25 şi care şi-a rezolvat în mare parte existenţa. Graţie talentului, perseverenţei şi datorită unui management al carierei care mi s-a părut inteligent, Ciprian Marica a cîştigat din pasiunea ce i s-a transformat în meserie peste 10 milioane de euro. Pînă acum.

Mă interesa filosofia lui despre joc. Aş fi dorit să-l rog să-i sfătuiască pe tinerii fotbalişti români întru organizarea vieţii sportive şi personale. Să-i povăţuiască în ceea ce priveşte banul. Cum să-l cheltuiască, cum să-l păstreze. Planning financiar, cum se spune. Aş fi vrut chiar să-i descopăr preocupările extrasportive, să-i aflu locurile din Baden-Wurttemberg în care-şi petrece timpul din afara job-ului: restaurantul unde mănîncă, magazinele de unde se îmbracă. De ce conduce acum o maşină sport de două locuri, iar acum trei ani se lăfăia într-o limuzină albă cît un vapor. Dacă aş fi simţit că nu sar calul, l-aş fi întrebat şi despre Ilincile care i-au cutreierat viaţa, nu de alta, dar nivelul mi se părea mult superior "Bombelor" cu care se irosesc băieţii care abia deschid ochii în fotbal. Mai mult, încercam să-mi forţez norocul şi să provoc o discuţie ca între înaintaşi, cu antrenorul Labadia (44 de ani, 557 jocuri în Bundesliga, 204 goluri), fost vîrf la echipe mari ca Bayern Munchen, Hamburg, Bremen, Koln ş.a., şi cu managerul Bobici, atacantul Mannschaftului între 1994 şi 2004.

Timpul nu era generos cu mine. Plănuisem cîteva ore înaintea deplasării la Gladbach, altele la întoarcere şi pînă la zborul către Cipru unde-l aşteaptă "naţionala". Totul s-a dărîmat însă vineri după-amiază, cînd Ciprian m-a anunţat că nu mai face deplasarea la Gladbach.

Acum aveam timp berechet. Interlocutorul era însă altul. Trist, abătut, poate chiar furios la un moment dat. Un restaurant italian ca o sferă de sticlă, umplută pînă la refuz de o clientelă subţire, ne-a fost gazda dialogului.

"Sînt vîrf împins, nimic altceva"
- Aici mănînc de obicei cînd ies în oraş.

- Lasă asta, că acum altceva arde. Ce s-a întîmplat?
- Ce mi se întîmplă mereu din cauza caracterului meu direct. Am avut mai multe divergenţe de cînd a venit Labbadia, am încercat să-i explic de ce nu dau randament acolo unde mă pune să joc.

- Poate nu e treaba ta. Tu eşti plătit să joci, el să antreneze!
- OK, dar mie îmi pasă de tot ce fac. Simt că în postura de al doilea vîrf cu sarcini predominant defensive mă irosesc. Nu mai sînt proaspăt la finalizare.

- Asta e treaba ta.
- Nu, tocmai asta e, că e şi a echipei. Aş fi putut să joc la alibi, să fac ce-mi spune şi gata. Dar simt că nu pot să ajut echipa aşa. De aceea i-am spus că nu pot să fac ce-mi cere. Randamentul meu scade, dar şi al echipei, care foloseşte prea mulţi jucători preocupaţi de faza defensivă. Repet, aş putea şi aşa, dar mi s-a părut corect să-i spun exact ce simt.

- Şi el...
- Stai puţin, că nu-s nebun. Uite, cu Keller, antrenorul de dinainte, aveam un astfel de dialog. El a înţeles, m-a folosit vîrf împins şi am avut o serie de meciuri foarte bune, am marcat, mi-am ajutat echipa. Bruno Labbadia are, probabil, altă viziune. O respect, dar mi-am permis să o comentez.

- Şi el te-a trimis acasă după ultimul antrenament!
- Aşa a decis, mă supun. Echipa a plecat la Gladbach. Sîmbătă m-am antrenat cu preparatorul fizic, apropo, un român de origine greacă adus de la Schalke, un profesionist excepţional. Iar duminică, după antrenamentul de la 10, plec la Frankfurt, de unde zbor spre Cipru.

"Contractul mai lung de 3 ani e o prostie!"
- Regreţi că n-ai semnat cu Galata sau cu West Ham?
- Nu. Regret doar că am făcut o prostie cînd am semnat un contract pe 5 ani. E prea mult, e enorm. Şi nu e vorba despre Stuttgart, ci putea fi în discuţie orice club. Într-un timp atît de lung pot interveni multe.

- Dar ţi-ai securizat un salariu total de 10 milioane de euro.
- Banul nu e totul. Degeaba cîştigi atîta dacă nu eşti fericit. Dacă nu joci de plăcere. Dacă vii la antrenament fără pasiune, pentru că ştii că vei face altceva decît ce ştii tu mai bine. Am ajuns ca pe vremea lui Armin Veh, cînd uram să joc bandă stîngă. Eu sînt atacant. Eu sînt numărul 9. Nu 10, nu 11, nu 8.

- Cît mai ai aici?
- Pînă în decembrie.

- Asta înseamnă că din vară poţi semna cu cine doreşti.
- Da, dar în nici un caz pe un termen atît de lung.

- Iar de la iarnă poţi pleca gratis.
- N-aş vrea să se întîmple aşa. Pentru ambele părţi ar fi bine ca în vară să se găsească o soluţie. Şi VfB ar trebui să cîştige nişte bani din vînzarea mea. Dar pentru asta trebuie să mă pună în valoare. Să joc acolo unde o fac cel mai bine. Vîrf de atac.

- Ca Labbadia la Hamburg, ca Bobici la Stuttgart.
- Exact.

"Cu un ochi rîd, cu altul plîng"
Discuţia curge greu. Simt momentul şi îi propun să reluăm după jocul lui Stuttgart la Gladbach de a doua zi. Meciul în care VfB a fost condusă la pauză cu 2-0. O primă repriză în care Labbadia a folosit un "11" extrem de precaut, cu cel puţin 7 oameni de apărare, cu un copil speriat pe dreapta şi fără Kuzmanovici, în condiţiile în care oameni cu experienţă ca Delpierre, căpitanul, şi Cacau erau accidentaţi. La reluare, a terminat experimentele. L-a trimis pe teren şi pe Kuzmanovici, şi pe nou-venitul Hajnal, în locul a doi fundaşi. Altă viaţă.
Stuttgart a întors jocul şi, în final, a cîştigat cu 3-2 într-un meci de 6 puncte, derbyul ultimelor clasate. "Cu un ochi rîd, cu altul plîng. Sînt pe de o parte fericit că echipa a bătut într-un joc atît de important, dar rămîn trist pentru ce mi se întîmplă", mi-a spus la telefon Ciprian. O altă întîlnire între noi nu a avut loc. Din păcate, pentru al nostru, Pogrebniak şi Harnik, concurenţii lui, au marcat şi/sau au scos penaltyul decisiv. În plus, Cacau va reveni.

Exact în momentul în care Marica a ales să-i spună antrenorului un adevăr probat la ora meciului, unde pînă la pauză, cu o echipă plină de fundaşi, era 0-2, după aceea, cu una orientată către atac, a fost 3-0. Un adevăr pentru care a plătit.


"Keller, fostul antrenor, m-a înţeles, m-a folosit vîrf împins şi am avut o serie de meciuri foarte bune, am marcat, mi-am ajutat echipa. Labbadia are, probabil, altă viziune. O respect, dar mi-am permis să o comentez"

Ciprian Marica, atacant Stuttgart

"Banul nu e totul. Degeaba cîştigi atîta dacă nu eşti fericit. Dacă nu joci de plăcere. Dacă vii la antrenament fără pasiune, pentru că ştii că vei face altceva decît ce ştii tu mai bine"
Ciprian Marica, atacant Stuttgart

COMENTARII (11)

De mppat pe 15.02.2011 la 19:07
Pentru marele ingamfat Marica,ii spun un singur cuvant : "Eto'o" . Daca Marica nu intelege ca trebuie sa se sacrifice pentru echipa,nu intelege ca nu e important sa iasa el in evidenta,ci e mai important ca echipa sa castige,niciodata nu va trece de stadiul de talent.Pacat de el,talent a avut,dar caracter,abnegatie si daruire se pare ca nu va avea deloc . E un egoist infumurat,care considera si va considera intotdeauna ca echipa trebuie sa joace pentru el si nu el pentru echipa ( si chiar s-a intamplat asta,cretinul asta uita ca el marcheaza un gol la 5-6 situatii create ) .
De martin_dinca pe 15.02.2011 la 18:57
"nivel ridicat,pretentii ridicate,salarii la fel.nu-ti pling de mila cipri,cind esti dintr-o bucata,mai ai si de pierdut,dar in general ai mai mult de cistigat.bafta si sanatate multa." Bine zis ... Uneori uitam ca banul nu e totul . Marica , capul sus , strange din dinti , dar stai alaturi de echipa , de grup , indiferent ce ar fi . Numai asa ai sa fii apreciat si ca om , la adevarata ta valoare ! Sa nu se mai vorbeasca de romani pe tonuri acuzative , ca nu suntem toti asa ...
De stelist1986 pe 15.02.2011 la 17:13
ce tot vorbim aici? ce mare atacant e marica? il tot astept sa explodeze de vreo 6 ani... are date vreo 25 de goluri in atatia ani... la fel si daniel niculae. asta macar a inteles ca trebuie sa care pianul si sa lase impresiile de mare golgeter. astia-s atacantii nostri , dau 4-5 golouri pe an, castiga milioane si nu te mai intelegi cu ei. uitati-va la adebayor, are trei meciuri la real si a dat deja vreo 2 goluri. nu stiu , dar toti atacantii dau macar 15 goluri pe an(daca nu 45) numai ai nostri zici ca au cununiile legate...
De adi3mutu pe 08.02.2011 la 13:47
e un jucator talentat..va ajunge la o echipa mai mare dekt Stuttgart!
De dacihoratiu pe 07.02.2011 la 19:50
nivel ridicat,pretentii ridicate,salarii la fel.nu-ti pling de mila cipri,cind esti dintr-o bucata,mai ai si de pierdut,dar in general ai mai mult de cistigat.bafta si sanatate multa.
De sportivamm pe 07.02.2011 la 13:48
Randamentul meu scade, dar şi al echipei, care foloseşte prea mulţi jucători preocupaţi de faza defensivă....Eu sînt numărul 9. Nu 10, nu 11, nu 8. Din cuvintele citate mai sus, reiese adevarul jucatorului si are dreptate! Acelasi lucru, i se cere si lui Jula la Cottbus dar, Gabi a ajuns creierul echipei, este simpatizat de fani, antrenor si este in topul golgeterilor si assisturilor! Este poate unul dintre cei mai modesti si constiinciosi jucatori romani, plecati in Germania!Daca i-ar cere antrenorul sa stea in gura portii, ar avea si mai multe goluri insa, trebuie sa ajute echipa si la mijloc si in aparare!
De cipi_s pe 07.02.2011 la 12:28
N-as spune ca Marica are dreptate in totalitate. Mi se pare ca i se canta prea mult in struna lui Ciprian. Eu as spune, mai putina vorba si mai multa munca. Intradevar a facut si cateva meciuri foarte buna, dar nu esti mare fotbalist daca faci un meci bun si in urmatoarele 4 nu existi. Marica sa mai lase un pic din orgoliu si sa munceasca mai mult, iar starea asta trista nu il va ajuta deloc, dimpotriva.
De alenb pe 07.02.2011 la 09:54
un articol destul de lung care evita insa cifrele lui. Varf impins sau nu, sa marchezi 19 goluri in 93 de meciuri in bundesliga e performanta slaba rau. Cu un gol la 5 meciuri e printre cei mai slabi la eficacitate dintre toti atacantii din bundesliga. Si ce mari realizari a avut sub keller? In acest campionat figureaza cu 3 goluri in 13 meciuri si el vrea postul de varf impins. Si mai avem alibiuri din astea ieftine cu "nu ma foloseste pe postul preferat"
De andrei_sg pe 07.02.2011 la 09:28
De acord cu ciupi0812. Pacat de un talent care e pe cale sa se iroseasca dupa modelul altora inaintea lui.
De ciupi0812 pe 07.02.2011 la 07:25
din aceasta cauza, adica a neimplinirii sale ca varf impins, nejucand asta la club, de fapt aproape nemaijucand in ultima vreme, as putea spune ca nici la nationala - ca varf impins - nu mai da randament. un fotbalist joaca la nationala cateva meciuri pe an, in vreme ce la club o face de cateva ori pe luna. fara acele cateva meciuri pe luna, nici cele cateva pe an de la nationala nu sunt ceea ce ar trebui sa fie. punct.
De vvv1916 pe 07.02.2011 la 04:45
Cititi Jurnalul de Fotbal pentru opinii sincere si necenzurate despre fotbalul romanesc si international sau despre sport in general. Nu suntem un tabloid, nu promovam scandaluri intre presedinti analfabeti sau cancanuri cu bombe sexy rasuflate. Nu tinem de nici un trust, nu promovam interesele nimanui. Fotbal in stare pura. Mii de cititori ne-au descoperit deja, si continua sa ne urmareasca in fiecare zi. Cautati Jurnalul de Fotbal pe net, nu dam adrese aici, nu e frumos.

Comenteaza:


Trebuie sa fii logat pentru a adauga un comentariu