Tine-ma minte! Inregistrare

Toate articolele

05.10.2010 | DIVERSE

Franţa 1998. Ultima Cupă Mondială. Pentru noi

N-aş fi crezut să nu mai pot trăi vreodată de atunci acea senzaţie. Bătusem Anglia cu golul lui Dan Petrescu din final, după ce Adrian Ilie inventase "covrigul" miraculos împotriva Columbiei. Eram calificaţi deja în "optimi" după doar două runde.

Locuiam în Paris, undeva lîngă turnul Montparnasse, şi la sfîrşitul jocului cu englezii am ieşit în centru. M-am dus către Tour Eiffel şi m-am aşezat la o masă a restaurantului românesc "Doina", unde micul neaoş cu muştar costa nesimţit de mult. Asta e! Am compensat însă cu acea mîndrie rară pentru un român. Dintr-o dată noi, românii, n-am mai fost ţigani, hoţi, şmecheri, cerşetori, ci conaţionalii uneia dintre cele mai valoroase echipe de fotbal din lume. Francezii din local vorbeau de Hagi, englezii care treceau pe acolo mă felicitau pe mine în locul lui "SuperDan", cel ce-l păcălise pe colegul Le Saux de la Chelsea, iar japonezii, care ţin cu toată lumea pe la turneele finale, aflînd că sînt ziarist român, scoteau acele onomatopee ce le ştiam din anii copilăriei cînd mă uitam la Heidi.

După World Cup '94, începusem să mă obişnuiesc cu această statură. Calificarea la Mondiale devenise un "must have", victoriile la turneele finale şi ieşirea din grupe o normalitate. Nu conştientizam că "Generaţia de Aur" îşi juca ultima reprezentaţie. De atunci, de la Coupe du Monde 1998, au trecut, incredibil!, 12 ani. De atunci de cînd n-am mai putut trăi acea binefăcătoare senzaţie.

COMENTARII (1)

De baias.sorin pe 05.10.2010 la 11:27
Poate doar baietii de la Academia lui Hagi vor mai reusi asa ceva.

Comenteaza:


Trebuie sa fii logat pentru a adauga un comentariu