21.10.2009 | ANALIZA

Dan kills the Queen

Petrescu a doborît regina fotbalului scoţian nu doar pentru că a schimbat strategia din mers, ci pentru că ştie să pregătească o echipă ce poate alerga mai mult ca adversarul

Numitorul comun al oamenilor de succes este ca pot să se evalueze obiectiv. Cînd vorbeşti cu un jucător după meci şi-i ceri să-şi judece prestaţia, iar el o face bine, atunci ştii că este genul care, în drum spre casă, se va gîndi "Am greşit aia şi aia". Evaluarea sa va fi corectă şi, data viitoare, se va corecta. Acel jucător are o şansă. Însă unul care joacă prost şi-ţi spune că a fost grozav devine motiv de îngrijorare. Asta e valabil şi pentru antrenori şi, în general, în viaţă.”
Arsene Wenger

Finalul meciului de la Glasgow. Urziceniul a intrat în grupul restrîns al echipelor româneşti victorioase în grupele Ligii Campionilor. Foarte restrîns. Atît de restrîns încît din 42 de meciuri nu ne bucuraserăm la victorie decît de 5 ori. Marţi a fost a 6-a chermeză în 14 ani. În faţa microfonului lui Vlad Arhire, Dan Petrescu nu face tumbe, ci-şi judecă victoria. "N-am fost în formă maximă, dar ne-a ieşit totul. Aproape că orice minge aruncată în careul lor a intrat în poartă. Am avut mult noroc, în special la penaltyul apărat de Tudor".

5-4 pentru Unirea a fost raportul ocaziilor

"Numitorul comun al oamenilor de succes este că pot să se evalueze obiectiv", zice Wenger, iar Petrescu a avut tăria să o facă. Să admită începutul prost de meci. Prima jumătate de oră în care, copleşiţi de miză, de vuietul Ibroxului şi de neşansa golului primit, Unirea n-a izbutit ce şi-a propus: să aibă agresivitate, să nu permită apropierea pe benzi a adversarului hotărît să centreze, să nu vîndă repede mingile, ci să-şi paseze cu calm competitorul.

Petrescu e un încăpăţînat. Dar nu un catîr. A pregătit din nou acel sistem cu 5 fundaşi care, zice el, i-a adus egalul cu Stuttgart (cu 4 ca la Glasgow poate îi aducea victoria). A primit rapid golul, l-a avansat pe Maftei mijlocaş central, dar n-a pierdut timpul constatînd că n-are dreptate. S-a evaluat din nou singur, chiar dacă poate că nu va recunoaşte vreodată, a mutat şi a cîştigat. Intrarea lui Onofraş a dat Rangersul înapoi cu 20 de metri, iar numărul suplimentar de jucători de atac a însemnat o posesie favorabilă Unirii. Plus revederea sistemului 4-4-1-1, în care Unirea a jucat cu succes turul campionatului trecut. Reacţia rapidă a antrenorului şi mesajul înlocuirii unui fundaş cu un atacant au fost imediat recepţionate de echipă. Ce a urmat aţi văzut.

56%-44% pentru Unirea a fost posesia după prima repriză

Dar Petrescu  nu e cel mai bun antrenor român al momentului doar judecînd după ce arată lumii: echipă de start, sisteme de joc, modificări la pauză şi schimbări de jucători. Mai importantă e partea nevăzută. Baza. Felul în care antrenează echipa, în care o face să poată alerga 90 de minute. Pentru al treilea meci consecutiv în Ligă, campionii României au alergat mai mult decît adversarul!!!

1 km în medie au alergat ai noştri în plus faţă de scoţieni

Poţi să alergi, poţi să te lupţi. Poţi să te lupţi, poţi să cîştigi. Asta e cheia fotbalului în jocul dintre echipe cu fotbalişti de  valori individuale apropiate, aşa cum a fost cazul marţi seară. Potenţi fizic, băieţii lui Petrescu au învins supuşii Reginei pentru că i-au "dovedit", în primul rînd, în luptă dreaptă. Dacă am ajuns să dăm cu capul în minge de 20 de ori în faţa britanicilor, care n-au cîştigat decît 12 dueluri aeriene, atunci înseamnă că i-am bătut şi acolo unde erau cei mai tari. Capitol la care Bilaşco a fost fenomenal. Cele 7 lovituri de cap ofensive, cele 7 redublări şi cele 3 faulturi scoase au valorat cît golurile marcate sau determinate de el.

60-42 pentru ai noştri a fost raportul duelurilor "unu la unu" cîştigate

Abia după acestea ajungem la capitolul noroc, admis şi de Petrescu. Cînd dai 5 şuturi pe poartă şi 4 sînt goluri, cînd portarul îţi apără penalty la 1-1, cînd ai o eficacitae de 40%, da, poţi să-l invoci. Dar nu trebuie să uiţi că acele devieri, pentru că despre ele e vorba, vin în urma unor faze fixe bine bătute şi bine continuate în careu. De presiunea lui "Bilă" la McCulloch sau de călcîiul lui Bruno Fernandes. Crîmpeiul de geniu evadat din închisoarea muncii. God bless you, Dane!